Am avut o discutie cu prietenii despre ce inseamna vintage….daca aveti alta parere corect me:)
Pentru început, o delimitare a termenilor este necesară:
Haine second-hand – reprezintă obiecte vestimentare apreciate ca “folosite” sau vechi, care pot fi cumpărate din târguri sau din magazine de caritate, în general de către persoane cu venituri mici şi/sau care găsesc satisfacţie în achiziţionarea unui “chilipir”
Stilul second-hand – reprezintă o formă de manifestare a contraculturii anilor ’60 şi face referire la haine definite ca vintage/retro/clasic/de firmă, cumpărate din târguri, magazine vintage, “op shops”, de către persoane care sunt în căutarea unor haine şi a unui “look” unice şi autentice – ‘one of a kind’ –, ca reacţie împotriva uniformizării dictate de principalele curente în modă
Moda second-hand – specifică sfârşitului de secol XX şi începutului de secol XXI – reprezintă un construct al industriei modei, inspirat din stilurile vechi şi vintage, însumând un look “nou-vechi” – ‘new-old’, care se adresează celor ce îşi doresc să fie “la modă”, însă nu vor să imite sau nu ştiu cum să-şi găsească propriul stil.
Dar ce este vechi şi ce este vintage? În sens larg, termenul “vintage” poate fi folosit pentru a defini orice articol de îmbrăcăminte din secolul al XX-lea care poate fi purtat. Cu toate acestea, în general, se consideră că hainele datate înainte de 1920 sunt “vechi” sau “antichităti”, iar cele din perioada 1920-1970 sunt vintage, incluzând în această categorie şi genurile “clasic” – 1940 si 1950 – si “retro” – 1960 si 1970.
Moda second-hand este, în termeni simpli, o celebrare a trecutului prin prezent. Sau poate a prezentului prin trecut.. Ideea de bază este că nu se limitează la o pastişare a diverselor modele de haine, accesorii, coafuri din diverse perioade, reprezentative ca stil, ci merge mai departe, reconstruind vechiul în cheie contemporană. Noul este în mod cert “învechit”, însa nici vechiul nu poate fi o simplă copie ieftină, ci trebuie să respire fie autenticitate, fie unicitate, fie amândouă, astfel încât ceea ce contează cel mai mult este inspiraţia consumatorului în a realiza fuziunea “trecut-prezent”.
Moda second-hand înseamnă neconservatorism şi poate un strop de anarhie. Suntem invitaţi să sfidăm barierele şi limitele de timp, de vârstă şi de sex, să alăturăm obiecte, culori şi texturi aparent incompatibile, să inserăm “clasicul” într-o ţinută casual sau chiar sport. Consumatorul de modă second-hand nu mai este un simplu cumpărător, ca în trecut, ci un “bricoleur” postmodern. Orice combinaţie de materiale, în orice combinaţie de stiluri şi în orice combinaţie de culori poate fi o operă de artă, atâta timp cat nu-ţi lipseşte curajul şi atitudinea.
Singura regulă valabilă este cea de “mix and match”, iar un “bricoleur” care se respectă va apela cu siguranţă la confuzie, excentricitate sau parodie pentru a-şi susţine mesajul pe care îl creează prin haine.
sursa:vintage outfiters
)
