Ma uit eu intr-o zi pe blogul lui Cosmin,atotputernicul imparat al organizatiei:P.Ce pot zice…am ramas cu un zambet mut pe inima.A scris despre curajul de a trai.Apare si un filmulet sugestiv cu el cand face bungee.M-am gandit..oare noi nu facem asta in fiecare zi-spiritual vorbind?.Adica fiecare pas facut nu e o saritura in gol,in necunoscut?Dar totusi ne e frica in fiecare moment.Ar trebui sa invatam sa nu ne mai fie.Stii acea coarda elastica..cred ca o avem atasata de cand ne nastem.Ea e formata din parintii nostrii,prieteni dragi,cunostinte si foarte important,noi insine.De aceea trebuie sa ne tinem aproape fintele dragi si sa radiem de iubire.Fara ei am cadea de mii si mii de ori.
Totusi…mii de corzi se rup in fiecare zi.Si chiar putem face ceva pentru oamenii care au ramas fara ele.Incercam sa-i prindem,sa-i legam de noi,sa-i ajutam sa-si construiasca un nou fir.
Dar e prea greu.Noi asa am fost invatati.Hai sa fim ultimii care stiu aceasta lectie.Hai sa ramanem corigenti,repetenti,cu restanta,cum vreti voi,dar..hai.








